Care este diferența dintre insolvabilitate și insolvență ?
Insolvabilitatea este prevăzută în dispozițiile art. 265 din Codul de Procedură Fiscală:
,, În sensul prezentului cod este insolvabil debitorul ale cărui venituri și/sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile. În acest sens, organul fiscal comunică debitorului procesul-verbal de insolvabilitate.”
Insolvabilitatea se raportează doar la obligațiile fiscale ale debitorului, respectiv ale societății. Prin urmare, dacă societatea are datorii către alte companii sau către persoane fizice, fără sa aibă datorii către organul fiscal, societatea nu este în insolvabilitate. Dispozițiile legale prevăd că starea de insolvabilitate a unei companii poate fi considerată, dacă sunt îndeplinite două condiții: lipsa lichidităților și lipsa bunurilor mobile sau imobile ale societății.
Insolvența, conform art. 5 alin. 1 pct. 29 din legea 85/2014, este : ,, acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile…”
Starea de insolvență reprezintă lipsa de lichidități a companiei pentru plata tuturor datoriilor certe, lichide și exigibile. Aici ne referim la orice fel de datorii: atât către alte companii, către persoane fizice sau către bugetul de stat.
Atât insolvența cat și insolvabilitatea se raportează la faptul că nu pot fi plătite datoriile certe, lichide și exigibile.
Datoria certă este acea datorie ce rezultă în mod clar dintr-un document sau alte mijloace de probă.
Datoria lichidă reprezintă acea datorie ce reprezintă o sumă de bani. Suma de bani trebuie să rezulte în mod clar din documentele despre care am vorbit mai sus.
Datoria exigibilă este datoria ce a ajuns la scadență, și care nu a fost plătită.
În concluzie: dacă o firmă are de plătit sume de bani al căror cuantum este stabilit de documente și pentru care a trecut termenul de plată, rezultă că are o datorie certă, lichidă și exigibilă.

Cine promovează cererea de atragere a răspunderii ?
În cazul insolvabilității promovarea acțiunii se face de către organul fiscal. Acest demers are 2 etape: mai întâi organul fiscal emite o decizie de atragere a răspunderii solidare, administratorul având posibilitatea contestării acesteia. Precizez ca etapa de contestare a deciziei menționate se face la sediul organului fiscal. Dacă în urma analizării contestației organul fiscal o respinge și menține decizia de atragere a răspunderii solidare, administratorul are la dispoziție posibilitatea de anulare a deciziei în cadrul unui proces.
În cazul insolvenței, acțiunea de atragere a răspunderii administratorului se face în cadrul procedurii insolvenței. Acțiunea poate fi promovată de către lichidatorul judiciar sau de către creditorii din cadrul procedurii.

Ce condiții trebuie îndeplinite în cazul atragerii răspunderii pentru insolvabilitate ?
În cazul insolvabilității atragerea răspunderii este solicitată în cazurile strict prevăzute de art. 25 Cod procedură fiscală.
Aceste cazuri sunt:
– persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilității, cu rea-credință, au dobândit în orice mod, active de la debitorii care și-au provocat astfel insolvabilitatea;
– administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credință, sub orice formă, a activelor debitorului;
– administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;
– administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale;
– administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fără ca acestea să fie cuvenite debitorului.

Din analiza prevederilor legale se desprind următoarele concluzii:
– starea de insolvabilitate poate fi provocată atât de către administratorii companiei cat și de alte persoane fizice sau de către alte companii.
– atragerea răspunderii pentru provocarea insolvabilității societății poate fi făcută numai dacă se face referire și se dovedește că pâratul a săvârșit una din faptele prevăzute mai sus. Pârâtul poate fi atât administratorul societății, oricare din asociați sau acționari, cât și orice alte persoane sau companii ce au provocat insolvabilitatea societății.
– dobândirea în orice mod de active presupune atât donația cat și vânzarea-cumpărarea, dacă astfel a fost cauzată starea de insolvabilitate.

Ce condiții trebuie îndeplinite pentru atragerea răspunderii în cazul insolvenței ?
La fel ca și în situația răspunderii pentru insolvabilitate, și în situația atragerii răspunderii pentru insolvența persoanei juridice, condițiile sunt prevăzute limitativ de lege. Acestea sunt detaliate în art. 169 din legea insolvenței.
Cazurile prevăzute în legea insolvenței sunt următoarele:
– au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
– au făcut activități de producție, comerț sau prestări de servicii în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
– au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
– au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu se prezumă. Prezumția este relativă;
– au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
– au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
– în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în daună celorlalți creditori;
– orice altă faptă săvârșită cu intenție, care a contribuit la starea de insolvență a debitorului, constatată potrivit prevederilor prezentului titlu.

În plus, față de condițiile arătate mai sus este important de știut că în cazul răspunderii pentru insolvență, textul de lege prevede că, în primul rând, sunt avuți în vedere administratorii societății și în secundar orice alte persoane fizice sau juridice ce au provocat starea de insolvență, alin. 1 art. 169 din Legea Insolvenței.
În cazul insolvenței este specificat că răspunderea poate fi atrasă pentru o parte sau pentru întreg pasivul societății debitoare. In ceea ce privește pasivul, acesta îl reprezintă suma înscrisă in tabelul definitiv al creanțelor. Prin urmare, valoarea pentru care se solicită atragerea răspunderii nu poate fi mai mare decât suma tuturor creanțelor înscrise în tabelul definitiv de creanțe, dar această valoare poate fi mai mică decât suma tuturor creanțelor înscrise în tabel.
În ipoteza in care este atrasă răspunderea pentru mai multe persoane din conducerea societății aceștia răspund împreună pentru întreaga sumă, în condițiile în care instanța nu a dispus ca fiecare dintre administratori să răspundă pentru o valoare clar determinată.

Este important de reținut că atât în cazul insolvenței cât și în cazul insolvabilității este obligatoriu să existe o legătură de la cauză la efect, între faptele prevăzute de textul legal și starea de insolvabilitate sau starea de insolvență.

Av. Costin Vînă